Copiii și prietenii lor imaginari

Erou de poveste, alt copil, animal sau creatură fantastică…prietenul imaginar este o expresie unică și magică a imaginației copilului.

Prietenii “imaginari” apar în viața majorității copiilor, spre exasperarea și panica părinților, care și-ar dori mai degrabă ca puștii lor să aibă prieteni “reali” și o viață socială armonioasă.

Cele două nu se exclud una pe cealaltă! Nu există statistici exacte, însă într-un studiu avansat, psihologul american Marjorie Taylor estima că aproape 2/3 dintre copii își creează prieteni imaginari la un moment dat. Dr.Taylor și colegii săi de la Universitatea din Oregon au concluzionat de asemenea că și relațiile imaginar-construite diferă: copiii tind să aibă relații de tip părinte-copil cu o jucărie pe care o personifică, iar cu prietenii invizibili își imaginează relații egalitare, asemănătoare cu prieteniile reale.

Copiii experimentează interacțiuni “vii” cu prietenii lor invizibili, dar aproape întotdeauna știu că aceștia nu sunt reali. Apariția acestor tovarăși, în principal de joacă, este o parte normală a dezvoltării emoționale. Copilul are în acest fel lângă el în permanență unul sau mai multe “personaje” pregătite să răspundă nevoilor lui interioare în timp ce descoperă lumea și să îl “ajute” în interacțiunile din viața reală.

Prin dezvoltarea dialogului interior, copiii cu prieteni imaginari sunt susceptibili a avea abilități de comunicare mai bune și să fie mai creativi.

Prietenii imaginari îi permit copilului să aibă o viață privată, intimă, în care adulții nu au loc, să dețină controlul deplin asupra unei persoane, să-și păstreze “independența” într-o etapă în care ceilalți au tendința să preia controlul asupra vieții lui.

Alt rol al prietenilor imaginari este acela de a-i ajuta pe copii să se descurce în diverse situații, să se confrunte cu sentimente puternice, să  practice rezolvarea unor conflicte și a unor situații confuze din viața lor.

Ca și cei adevărați, prietenii invizibili nu cooperează întotdeauna! Dr.Taylor și colegii săi au constatat că aproximativ 1/3 dintre copii s-au plâns că prietenul lor invizibil nu a venit întotdeauna atunci când l-au chemat, nu a plecat când i-au cerut, a vorbit prea tare, sau a făcut lucruri enervante cum ar fi “mi-a pus iaurt în păr”. 

În cea mai mare parte a timpului, aventurile copilului cu prietenii săi imaginari sunt o oglindă fidelă a curiozităților, temerilor sau grijilor cu care se confruntă zi de zi. Poveștile legate de prietenul imaginar și interacțiunea cu acesta îi ajută astfel pe părinți să înțeleagă ce simte și gândește copilul, le dă ocazia să îi răspundă la întrebări, să sesizeze anumite probleme și să ia măsuri.

Părinții sunt în principal îngrijorați că apariția prietenilor invizibili e determinată de singurătate, anxietate, depresie sau alte probleme emoționale și sociale, dar cercetările infirmă aceste ipoteze. Comparativ cu ceilalți, copiii cu prieteni  invizibili tind să fie mai puțin timizi, să empatizeze și să râdă mai mult cu alți copii, să socializeze și să-și creeze prieteni reali mai ușor, să facă față temerilor și să execute mai bine sarcini care implică imaginația.

În cazul în care copilul tău are un prieten invizibil, relaxează-te și bucură-te împreună cu el ! Pune-i întrebări pentru a afla mai multe, s-ar putea să afli ceva nou despre actualele interese, dorințe, temeri, sau preocupări ale copilului.

Ai putea dori chiar să înregistrezi, să scrii și să păstrezi răspunsurile și poveștile sale adorabile ! Dacă nu e prea mult, intră în joc și pune încă un tacâm la masă, în cazul în care copilul cere acest lucru. Atâta timp cât copilul este activ, echilibrat, se joacă cu alți copii și se bucură de diverse alte activități cu tine, prietenul imaginar nu este o problemă. Singura grija este ca amicul invizibil să nu preia total controlul ! 🙂

Sursa: https://thriving.childrenshospital.org/the-real-benefits-of-imaginary-friends; https://www.psychologytoday.com/blog/growing-friendships/201301/imaginary-friends

Postari Recente