Despre universul descoperit *Prin ochii lor*, la final de proiect

“When I know your soul, I will paint your eyes.”(Modigliani)

Universul descoperit prin ochii lor mi-a adus aminte că nimic nu are un singur sens. Oamenii ne îmbogățesc familiarul cu semnificații noi și ne descătușează în același timp de el, de ideile preconcepute cu care începem ceva. Pe acest drum nefamiliar găsim noi posibilități, găsim speranță.

Trăim într-o lume în care ni se reamințește constant că nu trebuie să avem încredere în sentimente, că nu sunt la fel de importante ca rațiunea, că sunt copilărești, iresponsabile, adesea periculoase. Suntem învățați așadar să le ignorăm, să le controlăm, să le negăm. 

Însă abia dacă înțelegem ce sunt, de unde vin, cum pot să ne înțeleagă mai bine decât ne putem noi înțelege. Dar știu că ele contează. Indiferent că sunt mărunte, ca mirosul de brad care-mi aduce aminte de bucuria dimineților de Crăciun, sau imense, ca venirea pe lume a unui copil.

Iar dacă ești suficient de norocos, poți avea unul miraculos, acela al acceptării necondiționate.

Am inițiat acest proiect pentru ei și l-am finalizat realizând că am primit înapoi înzecit. Am (re)găsit valori pe care rar le mai întâlnim în prezent, am (re)învățat despre autenticitate, dragoste de mediu, de viață în toate formele ei, curajul de a fi vulnerabil, altruism, modestie, prietenie…

Iar oglinda celor care m-au primit în viețile lor de-a lungul acestui proiect, felul în care m-am văzut prin ochii lor, este un dar neprețuit. 

Și dacă îmi doresc cu adevărat ceva legat de efectele acestui demers – lăsând la o parte continuarea lui într-o formă sau alta – îmi doresc ca sloganul “Nimic despre noi, fără noi!” să iasă din sfera conceptuală și să devină un obicei. Al nostru, al tuturor.

Cu recunoștință,

Nicoleta Codorean, coordonator proiect

Postari Recente